Pentru identitatea mea vizuală am decis să reprezint procesul de creare a unei identități vizuale, fiind latura din domeniul grafic de care mă simt cea mai atrasă.
Atunci când creez o grafică, mă identific cu meseria de
actor. Este vorba de comunicarea unui mesaj, a unei povești, pentru care
trebuie să intri în pielea personajului (a companiei care transmite mesajul), dar
și în pielea spectatorilor (a publicului țintă al companiei) pentru a te asigura că
transmiți un mesaj clar.
De asemenea, ca și un actor care intră în pielea atâtor personaje, pentru a nu se pierde, trebuie să știe foarte clar cine e și cine nu e, dar în același timp, de a găsi posibilitatea în el de a fi acel personaj. Pentru că un grafician bun își păstrează în linii mari stilul propriu, recognoscibil, dar pe care reușește să-l adapteze la nevoile mesajului pe care îl are de transmis, a „rolului” pe care îl joacă.
De asemenea, ca și un actor care intră în pielea atâtor personaje, pentru a nu se pierde, trebuie să știe foarte clar cine e și cine nu e, dar în același timp, de a găsi posibilitatea în el de a fi acel personaj. Pentru că un grafician bun își păstrează în linii mari stilul propriu, recognoscibil, dar pe care reușește să-l adapteze la nevoile mesajului pe care îl are de transmis, a „rolului” pe care îl joacă.
Dacă pentru poziția de grafician mă identific cu meseria de
actor, pentru poziția de creare a unei identități vizuale mă identific cu
rezolvarea unui caz, și anume cu meseria de detectiv. Asta pentru că răspunsul
în rezolvarea unui caz, în final, este unul singur. Pornind de la mai mulți „suspecți”,
mai multe variante, trebuie să mă axez pe particularitățile firmei, pentru a
identifica „amprenta” și a ajunge la soluția corectă în cazul dat. Astfel,
logo-ul creat devine „amprenta” firmei.
Această „amprentă” am ales s-o reprezint în logo-ul meu.
Tot în ideea de detectiv, am alăturat logo-ului un desen ce mă reprezintă, arătându-mi fața doar pe jumătate, ca și cum aș observa ceva "din umbră".
Tot în ideea de detectiv, am alăturat logo-ului un desen ce mă reprezintă, arătându-mi fața doar pe jumătate, ca și cum aș observa ceva "din umbră".
Această identitate vizuală se încadrează într-un stil
minimalist, fiind axată doar pe o singură culoare și pe un singur font, cu excepția logo-ului. Simplitatea, insă, este "spartă" de liniile înclinate ce adaugă dinamism și tensiune, de literele cursive ce alcătuiesc logo-ul într-o tentă retro, și de atmosfera jucăușă, dată de textele întoarse, implicându-te, astfel, și pe tine, spectatorule, în
descoperirea mesajului.